Verde.

Mult verde în frigiderul meu. Cu picăţele, cu codiţe zvăpăiate, cu păr, cu moaţe care-au aparţinut cândva unor flori. Stau frumos într-un coş care împleteşte între ramurile lui vremuri demult apuse.

Verde, verde, verde.

Culoarea care-aminteşte de primăvara care nu se mai arată odată, de faptul că totul moare, dar reînvie, că totul nu e decât un ciclu care trebuie parcurs mereu şi mereu, pentru că aşa s-au aşezat literele în cărţile nescrise de nimeni.

Verde. Culoarea mea preferată.